Am plecat ?

De ce eu şi nu alţii ?

Să vă ia dracu’ pe toţi, cu tot cu concepţiile voastre idealiste, cu tot cu doctrinele bolnăvicioase zăcute prin camere închise tainic cu chei ce stau doar undeva, sus, în mâinile dumnezeului pe care toţi îl hulesc, pe care toţi îl scuipă, pe care toţi îl cred. Dacă acolo sus chiar e cineva care ţine o cheie universală ce deschide orice, de ce atunci când ai nevoie de o poartă de scăpare, nimeni nu ţi-o va deschide, ci va aştepta până ori te vede mort şi se îndură, ori până îţi dai şi ultima suflare în încercarea eroică de a deschide uşa închisă. Dacă acolo sus e cineva care vede tot, de ce nu ţi se spune când eşti trădat, când eşti împins, când eşti ridicat, când eşti alungat, când eşti reprimit, când eşti împins iar ? De ce nimeni nu-ţi spune de acţiunile premeditate ale celor din jur, din moment ce există cineva care le ştie pe toate.
Să vă ia dracu’, pentru că toţi ştiţi şi nimeni nu spune. Aşteptaţi. Aşteptaţi până omul moare şi pe ultimul drum răsuflaţi uşuraţi şi vă apropiaţi de sicriu să-i împărtăşiţi ceea ce ştiaţi. Şi-aşa o să muriţi şi voi în pula mea cu conştiinţa împăcată, că doar de voi şi numai de voi e vorba întotdeauna.
Sunt sătulă. Sunt sătulă până peste cap şi înapoi. Sunt sătulă până peste cap şi înapoi şi cred că mai pot adăuga şi distanţa până la dumnezeul ăla inexistent.
Promiteţi-ne fericire. Minţiţi-ne cu bună ştiinţă. Spuneţi-ne vorbe bune când se vede că-i rău. Minţiţi-ne, ne place. Dar minţiţi-ne dracu’ mai bine !

Urăsc în pula mea. Urăsc ca dracu’ trei-sferturi de lume doar pentru că în general persoanele care mă înconjoară sunt pupincuriste şi ipocrite.
Vrei să te ajut la nu-ştiu-ce problemă extra-mega-giga-super-hyper complicată de clasa I pe care nici dacă o iei de cur şi-o întorci nu o rezolvi ?
Vrei un sfat sau nu-ştiu-ce căcat de genul ?
Vrei o mână să te ridici de pe scaun ?
Vrei un sandviş ?
Vrei o mână de ajutor la nu-ştiu-ce chichiţă pe care eu o ştiu şi tu n-o ştii ?

Nu-s persoana potrivită.

Vrei să fiu ceea ce ai nevoie ?!
Vrei să fiu idealul prietenului ? Cel care să te ajute, să te asculte, să tacă mai tot timpul şi atunci când spune ceva, clar să fie un compliment la adresa ta sau în general o vorbă bună ? Cel care să-ţi vadă doar latura icredibil de perfectă ? Care să nu-ţi zică fix ce gândeşte doar pentru că, presupunând la absurd, poate te-ai supăra ? Genul de om prost care să urmeze orbeşte cuvintele celuilalt şi să-şi schimbe imediat părerea după tine ?!

Nu ştiu de ce lumea în general crede că-s genul de persoană asemănătoare unui bun samaritean. Nu, nu sunt. N-aş ajuta decât maxim zece persoane din toate cele nu-ştiu-câte pe care le cunosc şi pe care totodată nu dau doi bani. N-aş mişca nici degetul mic de la piciorul stâng pentru toţi minus zece.

Nu ştiu de ce mă vedeţi ceea ce nu sunt şi nu voi fi.

Dar nu contează. Continuaţi. Minţiţi-vă. Dar în pula mea, minţiţi-vă măcar bine. Eu ... eu am plecat.

Pa.